septemvir

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină septemvir.

Pronunție

  • AFI: /sep.tem'vir/


Substantiv


Declinarea substantivului
septemvir
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ septemvir septemviri
Articulat septemvirul septemvirii
Genitiv-Dativ septemvirului septemvirilor
Vocativ septemvirule septemvirilor
  1. (la romani) fiecare dintre cei șapte preoți însărcinați cu organizarea serbărilor date în cinstea zeilor.


Traduceri

Anagrame

Referințe