sfântuleț
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /sfɨn.tu'leʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfântuleț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfântuleț | sfântuleți |
| Articulat | sfântulețul | sfântuleții |
| Genitiv-Dativ | sfântulețului | sfântuleților |
| Vocativ | sfântulețule | sfântuleților |
- (pop.) sfințișor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online