sfărâma

română

Din prefixul s- + a (se) fărâma.

Conjugarea verbului sfărâma
Infinitiv	a sfărâma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sfărâm
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sfărâme
Participiu	sfărâmat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi.
(v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi.
(v.tranz.) a omorî, a distruge, a nimici.
(v.refl.) (fig.) a se zbate, a se chinui, a se strădui să...

(tranz.) A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea
A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva