sfărâmare
română
Etimologie
Din sfărâma.
Pronunție
- AFI: /sfə.rɨ'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfărâmare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfărâmare | sfărâmări |
| Articulat | sfărâmarea | sfărâmările |
| Genitiv-Dativ | sfărâmării | sfărâmărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a sfărâma și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri