sfida

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din italiană sfidare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
sfida
Infinitiv a sfida
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sfidez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sfideze
Participiu sfidat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație.
    Sfidează moartea.
    A sfida cu curaj un pericol.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul sfidare.

Pronunție

  • AFI: /'sfida/


Substantiv

sfida f., sfide pl.

  1. chemare (la întrecere, etc.); înfruntare

Cuvinte derivate