sfiiciune
română
Etimologie
Din a (se) sfii + sufixul -ciune.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului sfiiciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfiiciune | sfiiciuni |
| Articulat | sfiiciunea | sfiiciunile |
| Genitiv-Dativ | sfiiciunii | sfiiciunilor |
| Vocativ | sfiiciune | sfiiciunilor |
- caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios; atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală; sfială.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online