sfinți

română

Etimologie

Din sfânt. Confer slavă (veche) *sventiti.

Pronunție

• AFI: /sfin'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului (se) sfinți
Infinitiv	a (se) sfinți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) sfințesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) sfințească
Participiu	sfințit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (bis.) a trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica.

   A sfinți un mucenic.

2. (v.tranz.) (bis.) a trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru.
3. (v.tranz.) a târnosi (o biserică).

   A sfinți o biserică.

4. (v.tranz.) (pop.) a hirotonisi un preot.
5. (v.tranz.) a cinsti, a respecta, a venera, a slăvi.
6. (v.refl.) (reg.) a face ce vrea.

   Nu se sfințește el cu mine.

Sinonime

• 1-2: (bis.) canoniza, (livr.) sacraliza, sanctifica, (înv.) sacra
• 3: consacra, târnosi
• 4: hirotonisi
• 5: respecta, venera

Cuvinte derivate

• sfințire
• sfințit
• sfințitură

Cuvinte apropiate

• asfinți
• sfânt, sfântă

Traduceri

a ridica la rang de sfânt; a sanctifica

daneză: hellige (dansk), helliggøre (dansk) engleză: hallow (English), sanctify (English) finlandeză: pyhittää (suomi) franceză: sanctifier (français), bénir (français) germană: heiligen (Deutsch), heilig machen (Deutsch), sanktifizieren (Deutsch), weihen (Deutsch) greacă: αγιάζω (Ελληνικά) (agiázo), καθαγιάζω (Ελληνικά) (kathagiázo) italiană: santificare (italiano) maghiară: szentesít (magyar) neerlandeză: heiligen (Nederlands)

norvegiană: hellige (norsk), gjøre hellig (norsk); heilage (norsk nynorsk), helge (norsk nynorsk), gjere heilag (norsk nynorsk) poloneză: święcić (polski), poświęcać (polski) portugheză: santificar (português) rusă: освящать (русский) (osvjaščát’) spaniolă: santificar (español) suedeză: helga (svenska) turcă: kutsamak (Türkçe)

Etimologie

Din sfânt.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului -
m.pl.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	-	sfinți
Articulat	-	sfinții
Genitiv-Dativ	-	sfinților
Vocativ	-	sfinților

1. (bis.) mucenici.

Sinonime

• mucenici

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din sfânt.

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru sfânt.

Referințe

• DEX '98 via DEX online