sfințișor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sfânt + sufixul -ișor.

Pronunție

  • AFI: /sfin.ʦi'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfințișor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfințișor sfințișori
Articulat sfințișorul sfințișorii
Genitiv-Dativ sfințișorului sfințișorilor
Vocativ sfințișorule sfințișorilor
  1. (ir.) diminutiv al lui sfânt.
  2. (reg.; la pl.) mucenici.


Traduceri

Referințe