sigila
română
Etimologie
Din latină, italiană sigillare.
Pronunție
- AFI: /si.ʤi'la/
Verb
| Conjugarea verbului sigila | |
| Infinitiv | a sigila |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
sigilez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să sigileze |
| Participiu | sigilat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a pune, a aplica un sigiliu; a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii; a pecetlui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online