simplitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din simplu + sufixul -itate.

Pronunție

  • AFI: /sim.pli'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
simplitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ simplitate invariabil
Articulat simplitatea invariabil
Genitiv-Dativ simplității invariabil
Vocativ ' '
  1. însușirea de a fi simplu; lipsă de formalitate, de complicații; p. ext. lipsă de artificialitate, de afectare, de prefăcătorie; simplicitate.
    Simplitatea expresiei.
  2. lipsă de podoabe inutile și căutate, de rafinament artificial (într-o operă de artă).
  3. credulitate, naivitate.
  4. însușire a unei persoane de a se purta natural, liber, firesc; naturalețe.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe