simultan

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din germană simultan, franceză simultané < latină simultaneus.

Pronunție

  • AFI: /si.mul'tan/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
simultan
Singular Plural
Masculin simultan simultani
Feminin simultană simultane
Neutru simultan simultane
  1. (despre acțiuni, fenomene și evenimente) care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
simultan
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ simultan simultane
Articulat simultanul simultanele
Genitiv-Dativ simultanului simultanelor
Vocativ simultanule simultanelor
  1. demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară.


Traduceri

Anagrame

Referințe