singularitate
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză singularité.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului singularitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | singularitate | singularități |
| Articulat | singularitatea | singularitățile |
| Dativ-Genitiv | singularității | singularităților |
| Vocativ | ' | ' |
- caracter singular.
- manifestare care este în [dezacord]] cu obișnuințele comune; excentricitate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
