sintagmă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză syntagme.
Pronunție
- AFI: /sin'tag.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sintagmă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sintagmă | sintagme |
| Articulat | sintagma | sintagmele |
| Dativ-Genitiv | sintagmei | sintagmelor |
| Vocativ | ' | ' |
- ansamblu liniar de elemente ale limbii, aparținând unor clase diferite, care, în actul vorbirii, se îmbină unul cu altul.
- unitate sintactică stabilă alcătuită din două sau mai multe cuvinte, între care există un raport de subordonare și care constituie o parte a unei propoziții sau a unei fraze.
Traduceri
Traduceri
