slăbătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slab + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /slə.bə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
slăbătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ slăbătură slăbături
Articulat slăbătura slăbăturile
Genitiv-Dativ slăbăturii slăbăturilor
Vocativ slăbătură slăbăturilor
  1. om (sau animal) foarte slab, lipsit de putere, de vlagă.


Traduceri

Anagrame

Referințe