De la Wikționar, dicționarul liber
(italiano)
Etimologie
Din verbul slanciare.
Pronunție
Substantiv
slancio m., slanci pl.
- salt, săritură, hop
- (fig.) impuls, îndemn, imbold
- (p. ext.) elan, avânt
- Con grande slancio.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Referințe
Etimologie
Derivat regresiv din slanciare.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru slanciare.