slugărime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slugă + sufixul -ărime.

Pronunție

  • AFI: /slu.gə'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
slugărime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ slugărime invariabil
Articulat slugărimea invariabil
Genitiv-Dativ slugărimii invariabil
Vocativ slugărime invariabil
  1. (rar; colectiv) mulțime de slugi; slujitorime, argățime.


Traduceri

Referințe