slujbă
română
Etimologie
Din slavă (veche) služĩba.
Pronunție
- AFI: /ˈsluʒ.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului slujbă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | slujbă | slujbe |
| Articulat | slujba | slujbele |
| Genitiv-Dativ | slujbei | slujbelor |
| Vocativ | slujbă | slujbelor |
- îndeletnicire de oarecare durată și limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcție, post.
- (pop.) stagiu militar.
- (rar) misiune, sarcină, însărcinare.
- (înv.) serviciu făcut cuiva.
- îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin.
Cuvinte derivate
Expresii
- A fi (sau a se pune) în slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză
- (înv.) A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online