soartă

română

Etimologie

Din latină sors, sortis.

Pronunție

• AFI: /'so̯ar.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului soartă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	soartă	sorți
Articulat	soarta	sorțile
Genitiv-Dativ	sorții	sorților
Vocativ	soartă	sorților

1. (în concepțiile mistice) forță supranaturală despre care se crede că hotărăște irevocabil, fatal, toate acțiunile și întâmplările din viața oamenilor; destin, fatalitate, noroc, scrisă, ursită.
2. totalitatea evenimentelor (accidentale sau nu) care compun viața (sau o parte a vieții) unei ființe (umane); condiție de viață.
3. evoluție, desfășurare (a unei acțiuni); deznodământ.

Cuvinte derivate

• sorti
• sorț

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arătos
• atraso
• asorta

Referințe

• DEX '98 via DEX online