sobrietate
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză sobriété < latină sobrietas, -atis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului sobrietate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sobrietate | invariabil |
| Articulat | sobrietatea | invariabil |
| Dativ-Genitiv | sobrietății | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- însușirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (în aspect, în felul de a fi).
- Sobrietatea liniilor unei construcții.
- cumpătare, moderație în felul de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca etc.
- Sobrietatea îmbrăcămintei.
Sinonime
- 1: austeritate, gravitate, rigorism, severitate, (rar) asprime
- 2: modestie, simplicitate, simplitate
Cuvinte derivate
Traduceri
cumpătare, moderație, măsură
|