sorta

română

Etimologie

Din germ. sortieren. Cf. it. sortire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului sorta
Infinitiv	a sorta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sortez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sorteze
Participiu	sortat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a alege, a aranja, a repartiza mărfuri, produse, materiale pe categorii, după calitate, dimensiuni, compoziție etc.; a împărți, a aranja pe sorturi.

Cuvinte derivate

• sortare
• sortat
• sortator

Cuvinte apropiate

• sort
• sortiment
• sortimental

Traduceri

a repartiza pe sorturi

afrikaans: sorteer (Afrikaans) cehă: seřadit (Česky), řadit (Česky) ebraică: סדר (עברית) (sidér), מיין (עברית) (miyén) engleză: sort (English) finlandeză: lajitella (Suomi) franceză: ordonner (Français) germană: sortieren (Deutsch) greacă: ταξινομώ (Ελληνικά) (taxinomó) italiană: mettere in ordine (Italiano) japoneză: 整列する (日本語) (seiretsusuru)

maghiară: szortíroz (Magyar) neerlandeză: sorteren (Nederlands) norvegiană: sortere (‪Norsk (bokmål)‬) poloneză: sortować (Polski) portugheză: ordenar (Português) rusă: сортировать (Русский) (sortirovát’) spaniolă: ordenar (Español) suedeză: sortera (Svenska) turcă: bölümlemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

corsicană

(Corsu)

Etimologie

Din fr. sortir.

Pronunție

• AFI: /ˈsorta/

Verb

sorta

1. a ieși, a pleca

Cuvinte apropiate

• escia

---

engleză

(English)

Etimologie

Cf. sort.

Pronunție

• AFI: /ˈsɔrtə/

Adverb

sorta (necomparabil)

1. (fam.) cam, cu totul

   The portraits on the wall aren't so useful, just sorta cool to have around.

Sinonime

• kinda

---

italiană

(Italiano)

Etimologie

Din fr. sorte < lat. sors.

Pronunție

• AFI: /'sɔrta/

Substantiv

sorta f., sorte pl.

1. sort, specie, tip, fel

Sinonime

• specie, tipo, qualità

Referințe

• Treccani.it