spătar
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /spə'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului spătar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spătar | spătare |
| Articulat | spătarul | spătarele |
| Genitiv-Dativ | spătarului | spătarelor |
| Vocativ | spătarule | spătarelor |
- parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din neogreacă σπαθαριοσ (spathários).
Substantiv
| Declinarea substantivului spătar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spătar | spătari |
| Articulat | spătarul | spătarii |
| Genitiv-Dativ | spătarului | spătarilor |
| Vocativ | spătarule | spătarilor |
- (în evul mediu, în țara românească și în moldova) dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online