specie

română

Etimologie

Din latină species. Confer franceză espèce.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului specie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	specie	specii
Articulat	specia	speciile
Dativ-Genitiv	speciei	speciilor
Vocativ	'	'

1. (biol.) categorie sistematică fundamentală subordonată genului, care cuprinde animale și plante cu trăsături și însușiri comune.

   Specia umană.

2. soi, fel, varietate.

   Toate speciile de fructe.

3. (log.) noțiune care cuprinde un grup de obiecte cu însușiri esențiale comune și care se subordonează genului.

Sinonime

• 1: speță
• 2: categorie, clasă, rasă, soi, fel, gen, tip

Cuvinte compuse

• specie literară

Cuvinte apropiate

cuvinte apropiate

special specialist, specialistă specialitate specializa specializare specializat specialmente speciație specific specifica specificare

specificat specificativ specificator specificație specificitate specificiu specimen speciologie specios speciozitate

Traduceri

categorie biologică fundamentală inferioară genului

afrikaans: soort (Afrikaans) albaneză: lloj (shqip) m. aragoneză: especie (aragonés) f. asturiană: especie (asturianu) f. bască: espezie (euskara) bielorusă: від (беларуская) (vid) m. bosniacă: vrsta (bosanski) f. bretonă: spesad (brezhoneg) bulgară: вид (български) (vid) m. catalană: espècie (català) f. cehă: druh (česky) chineză: 種 (中文), 种 (中文) (zhǒng); 類 (中文), 类 (中文) (lèi); 種類 (中文), 种类 (中文) (zhǒnglèi) croată: vrsta (hrvatski) f. daneză: art (dansk) c. engleză: species (English) esperanto: specio (Esperanto) estoniană: liik (eesti) finlandeză: laji (suomi) franceză: espèce (français) f. friziană: soarte (Frysk) galeză: rhywogaeth (Cymraeg) galiciană: especie (galego) f. germană: Gattung (Deutsch) f., Art (Deutsch) f. greacă: είδος (Ελληνικά) (eídos) n. indoneziană: spesies (Bahasa Indonesia), jenis (Bahasa Indonesia) interlingua: specie (interlingua)

irlandeză: speiceas (Gaeilge) islandeză: tegund (íslenska) italiană: specie (italiano) f. japoneză: 種 (日本語) (shu) (しゅ), 類 (日本語) (rui) (るい), 種類 (日本語) (shurui) (しゅるい) latină: species (Latina) f. letonă: suga (latviešu) lituaniană: rūšis (lietuvių) f. macedoneană: вид (македонски) (vid) m. maghiară: fajta (magyar), faj (magyar) mongolă: Зүйл (монгол) neerlandeză: soort (Nederlands) f., aard (Nederlands) norvegiană: art (norsk bokmål) m. occitană: espècia (occitan) f. poloneză: gatunek (polski) m. portugheză: espécie (português) f. rusă: вид (русский) (vid) m. sârbă: врста (српски / srpski) (vrsta) f. siciliană: speci (sicilianu) f. slovacă: druh (slovenčina) slovenă: vrsta (slovenščina) f. spaniolă: especie (español) f. suedeză: art (svenska) c., sort (svenska) c. swahili: spishi (Kiswahili) turcă: tür (Türkçe) ucraineană: вид (українська) (vid) m. venețiană: spece (vèneto) f.

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din expresia in specie < latină speciē.

Pronunție

• AFI: /'spiʃi/

Substantiv

specie, (nenumărabil)

1. în monede
2. (gener.) bani, monede

Locuțiuni

• in specie

Etimologie

Derivat regresiv din species.

Substantiv

1. forma de singular pentru species.

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină species.

Pronunție

• AFI: /'spɛtʃe/

Substantiv

specie f., invariabil

1. (biol.) specie
2. (gener.) specie, varietate, gen, tip, fel

Cuvinte derivate

• speciale
• speciazione
• specifico

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din species.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de ablativ singular pentru species.