specificitate
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. spécificité.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului specificitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | specificitate | invariabil |
| Articulat | specificitatea | invariabil |
| Dativ-Genitiv | specificităţii | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- caracterul a ceea ce este specific; particularitate caracteristică.
- Specificitatea artei.
- Specificitatea unui obicei.
Sinonime
- specific, (rar) tipicitate, tipism
Cuvinte derivate
Traduceri
caracter specific
|
|
