speti

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din spată.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) speti
Infinitiv a (se) speti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) spetesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) spetească
Participiu spetit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a (se) îmbolnăvi de speteală.
  2. (v.refl. tranz.) a munci sau a obligamuncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse.
  3. (v.refl.) (despre oameni) a fi silitfacă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe