splină
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. splĕnem < gr. σπλήν (splín).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului splină |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | splină | spline |
| Articulat | splina | splinele |
| Dativ-Genitiv | splinei | splinelor |
| Vocativ | ' | ' |
- organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc.
- (Chrysosplenium altrenifolium) plantă erbacee cu frunze în formă de splină și cu flori galbene-aurii.
Sinonime
Cuvinte derivate
- însplina
- însplinare
- însplinat
- însplinoșa
- însplinoșare
- însplinoșar
- splenectomie
- splenic
- splenomegalie
- splin
- splina
- splinare
- splinat
- splinuță
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj.) Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu obosește; (despre oameni) care muncește intens fără să obosească.
Expresii
- A i se pune cuiva splina =a simți dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc.
Traduceri
organ anatomic
|
|
plantă; floare
|