spontaneitate
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. spontanéité.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului spontaneitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spontaneitate | invariabil |
| Articulat | spontaneitatea | invariabil |
| Dativ-Genitiv | spontaneității | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- însușire a ceea ce este spontan.
- vioiciune, promptitudine, naturalețe promptă în atitudini, în comportări etc.
Sinonime
- 2: naturalețe
Cuvinte derivate
Traduceri
caracter spontan
|
|
