spori

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din spor. Confer bulgară sporja, sârbă, croată sporiti „a discuta”.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
spori
Infinitiv a spori
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sporesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sporească
Participiu sporit
Conjugare IV
  1. (v.intranz., refl. și tranz.) a crește sau a facecrească; a (se) mări, a (se) înmulți.
  2. (v.intranz.) a progresa, a înainta, a avea spor.
  3. (v.intranz.) (înv.) a-și da silința, a se zori.
  4. (v.tranz.) a împinge, a îmboldi.
  5. (v.tranz.) (reg.) a povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe