sprint
română
Etimologie
Din franceză, engleză sprint.
Pronunție
- AFI: /sprint/
Substantiv
| Declinarea substantivului sprint | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sprint | sprinturi |
| Articulat | sprintul | sprinturile |
| Genitiv-Dativ | sprintului | sprinturilor |
| Vocativ | sprintule | sprinturilor |
- mărire a vitezei de către un concurent (de obicei în ultima fază a parcursului) la unele întreceri sportive.
- categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online