spune

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină exponere.

Pronunție

  • AFI: /'spu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
(se) spune
Infinitiv a (se) spune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) spun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) spună
Participiu spus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a exprima prin viu grai un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara.
    Spune-i înainte, nu te sfii!
    Spune adevărul.
    Spune pe de rost.
  2. (fig.) a evoca, a provoca (sentimente, amintiri).
    Nu-ți spune nimic lucrul acesta?
  3. (fig.) (pop.) a exprima ceva prin cântec; a cânta.
  4. a expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara.
  5. (despre texte, scrieri) a cuprinde, a scrie, a consemna.
    Ce spun ziarele?
  6. a recita.
  7. a destăinui, a mărturisi ceva cuiva.
  8. a pârî, a denunța pe cineva.
  9. a explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva.
  10. a numi; a porecli.
  11. (v.refl. impers.) a se obișnui, a se zice într-un anumit fel.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Ce-ți spuneam eu! = ai văzut că a fost așa cum am afirmat?
  • Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea
  • A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți
  • Spune drept = a spune adevărul
  • Cine ar fi putut spune = cine ar fi putut să creadă
  • A nu spune nici cârc = a nu scoate nici o vorbă
  • A spune verde în față (sau în ochi) = a da adevărul pe față, fără ocolișuri
  • După cum se spune = cu alte cuvinte
  • Spune povești = a comunica lucruri ireale


Traduceri

Referințe