spurcare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din spurca.

Pronunție

  • AFI: /spur'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
spurcare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spurcare spurcări
Articulat spurcarea spurcările
Genitiv-Dativ spurcării spurcărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a spurca și rezultatul ei.


Traduceri