stârni

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Probabil din latină sternere.

Pronunție

  • AFI: /stɨrˈni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) stârni
Infinitiv a (se) stârni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) stârnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) stârnească
Participiu stârnit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a face ca un animal să-și părăsească ascunzătoarea pentru a-l vâna.
    A stârni prin pădure în căutarea vânatului.
  2. (v.tranz.) a mișca, a urni ceva din loc, a face să se ridice în sus praful sau frunzele.
  3. (v.tranz.) a provoca pe cineva la ceva; a îndemna, a ațâța.
  4. (v.refl.) (despre războaie, conflicte, fenomene ale naturii) a se porni, a se isca, a se dezlănțui, a izbucni
  5. a da naștere la ceva; a pricinui, a cauza, a provoca
  6. (v.tranz.) (reg.) a născoci, a scorni, a inventa.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe