stabilitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză stabilité < latină stabilitas, stabilitatis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
stabilitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stabilitate invariabil
Articulat stabilitatea invariabil
Dativ-Genitiv stabilității invariabil
Vocativ stabilitate invariabil
  1. însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate.
  2. durabilitate, trăinicie.
  3. faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate.
  4. (spec.) (fiz.) proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială.
  5. situație sigură, fermă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe