stană

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) stanŭ.

Pronunție

  • AFI: /'sta.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
stană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stană stane
Articulat stana stanele
Genitiv-Dativ stanei stanelor
Vocativ stană stanelor
  1. bloc, bolovan mare de piatră; (p.ext.) stâncă.

Expresii

  • A rămâne (sau a sta, a fi etc.) (ca o) stană (de piatră) = a rămâne (sau a sta, a fi etc.) încremenit, nemișcat


Traduceri

Referințe