stat
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
lat. status.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului stat |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stat | state |
| Articulat | statul | statele |
| Dativ-Genitiv | statului | statelor |
| Vocativ | ... | ... |
I
- a sta într-un loc.
II
- instituţie politico-administrativă a societăţii în frunte cu un guvern şi cu organele acestuia, cu ajutorul cărora se asigură funcţionarea vieţii sociale pe un anumit teritoriu.
- unitate administrativ-teritorială autonomă.
Sinonime
- ţară.
