statornici

română

Etimologie

Din statornic.

Pronunție

• AFI: /sta.tor.ni'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului statornici
Infinitiv	a statornici
Indicativ prezent pers. 1 sg.	statornicesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să statornicească
Participiu	statornicit
Conjugare	IV

1. (v.refl. tranz.) a (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent).
2. (v.tranz.) a fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî.

Cuvinte derivate

• restatornici
• statornicire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online