stih
română
Etimologie
Din slavă (veche) stihŭ.
Pronunție
- AFI: /stih/
Substantiv
| Declinarea substantivului stih | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stih | stihuri |
| Articulat | stihul | stihurile |
| Genitiv-Dativ | stihului | stihurilor |
| Vocativ | stihule | stihurilor |
- (înv., pop. și poetic) vers; (p.ext.) (la pl.) poezie.
- verset din psalmi sau dintr-o cântare bisericească.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online