stimulare
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din stimula.
Pronunție
- AFI: /sti.mu'la.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului stimulare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stimulare | stimulări |
| Articulat | stimularea | stimulările |
| Dativ-Genitiv | stimulării | stimulărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a stimula și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
