strâmb

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latina populară strambus (= strabus).

Pronunție

  • AFI: /strɨmb/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
strâmb
Singular Plural
Masculin strâmb strâmbi
Feminin strâmbă strâmbe
Neutru strâmb strâmbe
  1. (despre lucruri) care prezintă neregularități sau abateri de la forma normală, dreaptă; diform.
  2. (despre drumuri) lipsit de aliniere, cotit, întortocheat.
  3. lăsat sau căzut într-o parte; aplecat, înclinat.
  4. (despre oameni sau părți ale corpului lor) încovoiat, îndoit, gârbovit; adus de șale; (p.ext.) deformat, pocit.
  5. (fig.) nedrept, injust, incorect.
  6. făcut pentru a înșela.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adverb

  1. cu spatele încovoiat sau cu corpul aplecat într-o parte, sucit.
  2. într-o parte, pieziș; (p.ext.) în neorânduială, dezordonat.
  3. în mod fals, mincinos, neadevărat.

Expresii

  • A sta (sau a ședea) strâmb și a judeca drept = a recunoaște adevărul
  • A râde (sau a surâde, a zâmbi) strâmb = a râde (sau a surâde, a zâmbi) în silă, forțat, nesincer
  • A privi (sau a se uita) strâmb = a privi, a se uita urât, dușmănos
  • A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală


Traduceri

Referințe