strâmbătură
română
Etimologie
Din a strâmba + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /strɨm.bə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului strâmbătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strâmbătură | strâmbături |
| Articulat | strâmbătura | strâmbăturile |
| Genitiv-Dativ | strâmbăturii | strâmbăturilor |
| Vocativ | strâmbătură | strâmbăturilor |
- faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feței; strâmbet.
- imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva.
- (fig.) fandoseală, sclifoseală.
- (concr.) obiect strâmb, încovoiat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online