străjuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din străjui.

Pronunție

  • AFI: /strə.ʒu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
străjuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ străjuire străjuiri
Articulat străjuirea străjuirile
Genitiv-Dativ străjuirii străjuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a străjui și rezultatul ei.


Traduceri