strămurare
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină stimularia.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului strămurare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strămurare | strămurări |
| Articulat | strămurarea | strămurările |
| Dativ-Genitiv | strămurării | strămurărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- băț ascuțit la vârf cu care se împung animalele, când sunt îndemnate la mers.
Traduceri
Traduceri
