strain

Vezi și : străin

engleză

(English)

Etimologie

1. Din fr. veche estreindre ← lat. stringere
2. Din gr. strangein
3. Din eng. veche strion, streon

Pronunție

• AFI: /streɪn/

Substantiv

strain, pl. strains

1. încordare, efort
2. luxație
3. tulpină (de bacterii)
4. (depășit) comoară
5. (depășit) vasul de sânge a unui gălbenuș de ou
6. (învechit) rasă, ereditate

Verb

Conjugarea verbului strain
Infinitiv	strain
Prezent simplu pers. 3 sg.	strain
Trecut simplu	strained
Participiu trecut	strained
Participiu prezent	straining

1. a (se) încorda, a (se) forța
2. a surmena
3. a luxa
4. a decanta solide de lichide prin folosirea unei site)