strain

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : străin

engleză

(English)

Etimologie

  1. Din franceza veche estreindre < latină stringere.
  2. Din greacă strangein.
  3. Din engleza veche strion, streon.

Pronunție

  • AFI: /streɪn/


Substantiv

strain, pl. strains

  1. încordare, efort
  2. luxație
  3. tulpină (de bacterii)
  4. (depășit) comoară
  5. (depășit) vasul de sânge a unui gălbenuș de ou
  6. (învechit) rasă, ereditate


Verb


Conjugarea verbului
strain
Infinitiv strain
Prezent simplu
pers. 3 sg.
strains
Trecut simplu strained
Participiu trecut strained
Participiu prezent straining
  1. a (se) încorda, a (se) forța
  2. a surmena
  3. a luxa
  4. a decanta solide de lichide prin folosirea unei site)