strateg

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză stratège < latină strategus.

Pronunție

  • AFI: /stra'teg/


Substantiv


Declinarea substantivului
strateg
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strateg strategi
Articulat strategul strategii
Genitiv-Dativ strategului strategilor
Vocativ strategule strategilor
  1. comandant militar în unele cetăți ale Greciei antice; fiecare dintre cei zece magistrați supremi ai Atenei, aleși pe o durată de un an.
  2. comandant de oști, bun cunoscător al strategiei.


Traduceri

Referințe