streche
română
Etimologie
Din bulgară стрък (străk).
Pronunție
- AFI: /'stre.ke/
Substantiv
| Declinarea substantivului streche | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | streche | streche |
| Articulat | strechea | strechele |
| Genitiv-Dativ | strechei | strechelor |
| Vocativ | streche | strechelor |
- nume dat mai multor specii de insecte foarte vătămătoare pentru animalele domestice:
- (și în sintagma strechea vitelor) insectă de mărimea unei albine, cu corpul păros, negru sclipitor, ale cărei larve trăiesc ca paraziți sub pielea vitelor cornute mari, hrănindu-se cu sângele lor (Hypoderma bovis).
- (și în sintagma strechea oilor) insectă mare de culoare brună-cenușie, păroasă, care își depune larvele în nările oilor, de unde ajung în sinusurile frunții, producând moartea animalelor (Oestrus ovis).
- (și în sintagma strechea cailor) insectă mare de culoare galbenă-brună, păroasă, care își depune ouăle pe corpul sau pe coama cailor, de unde larvele ajung în intestin (Gastrophilus equi).
- insectă cu abdomenul oval, cu picioarele păroase, care își depune ouăle pe părul căprioarelor și al cerbilor (Hypoderma diana și actaeon).
- neliniște, spaimă provocată animalelor de insectele descrise mai sus.
- furie subită, acces de nebunie.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A da strechea în cineva ori a-l lovi (sau a-l apuca) pe cineva strechea = a) (despre animale) a fi atacat de streche; a da semne de neliniște; (în special) a fugi orbește, fără motiv aparent; b) (despre oameni) a se purta ciudat; (în special) a se agita fără motiv, a fi plin de neastâmpăr
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online