stricător

română

Etimologie

Din a strica + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /stri.kə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului stricător
	Singular	Plural
Masculin	stricător	stricători
Feminin	stricătoare	stricătoare
Neutru	stricător	stricătoare

1. care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor.
2. care corupe, pervertește.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online