stricat

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a strica.

Pronunție

  • AFI: /stri'kat/


Substantiv


Declinarea substantivului
stricat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stricat stricate
Articulat stricatul stricatele
Dativ-Genitiv stricatului stricatelor
Vocativ stricatule stricatelor
  1. faptul de a (se) strica.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din a strica.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
stricat
Singular Plural
Masculin stricat stricați
Feminin stricată stricate
Neutru stricat stricate
  1. (despre obiecte, unelte, mecanisme) care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat.
  2. (despre materii organice, îndeosebi despre alimente) alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive.
  3. (despre înjghebări, construcții) dărâmat, surpat, năruit.
  4. (pop.; despre oameni și părți ale corpului lor) bolnav, vătămat; (p.ext.) becisnic.
  5. (despre relații de prietenie, de dragoste etc.) desfăcut, rupt.
  6. (despre oameni) certat, mâniat, supărat (cu cineva).
  7. (despre oameni; adesea substantivat) decăzut moralicește; corupt, desfrânat, depravat.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe