strigă

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : striga, Striga, strigã, štriga
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
strigă
Strigi
O strigă
O strigă

română

Etimologie

Din latină strῑga, din strīx < greacă antică στρίγξ (strínx). Înrudit cu aromână strigã și italiană strega, striga.

Pronunție

  • AFI: /ˈstri.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
strigă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strigă strigi
Articulat striga strigile
Genitiv-Dativ strigii strigilor
Vocativ strigo strigilor
  1. (mitol.; în superstiții) ființă imaginară închipuită ca o femeie care chinuiește copiii mici, ia mana de la vaci etc.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
strigă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strigă strigi
Articulat striga strigile
Genitiv-Dativ strigii strigilor
Vocativ strigo strigilor
  1. (ornit.) (Tyto alba) pasăre răpitoare de noapte, de culoare galbenă-roșcată, cu pete brun-închis, care se hrănește mai ales cu șoareci.

Sinonime

Vezi și


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
strigă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strigă strigi
Articulat striga strigile
Genitiv-Dativ strigii strigilor
Vocativ strigo strigilor
  1. (entom.) (Acherontia atropos) fluture mare cu pete albe pe aripi, asemănătoare cu un cap de mort, care zboară numai în amurg și care, când este prins, scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt.

Sinonime

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din striga.

Pronunție

  • AFI: /ˈstri.gə/
  • AFI: /striˈgə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru striga.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru striga.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru striga.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru striga.

Referințe