strigător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a striga + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /stri.gə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
strigător
Singular Plural
Masculin strigător strigători
Feminin strigătoare strigătoare
Neutru strigător strigătoare
  1. care strigă; (fig.) care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident.

Expresii

  • Strigător la cer, = se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
strigător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strigător strigători
Articulat strigătorul strigătorii
Genitiv-Dativ strigătorului strigătorilor
Vocativ strigătorule strigătorilor
  1. (înv. și pop.) crainic, vestitor.


Traduceri

Referințe