strup

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină struppus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
strup
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strup strupuri
Articulat strupul strupurile
Genitiv-Dativ strupului strupurilor
Vocativ strupule strupurilor
  1. curea la ham, care se fixează în partea posterioară a calului, sub coadă.


Traduceri

Referințe