subîmpărțire
română
Etimologie
Din a subîmpărți.
Pronunție
- AFI: /sub.ɨm.pər'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului subîmpărțire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | subîmpărțire | subîmpărțiri |
| Articulat | subîmpărțirea | subîmpărțirile |
| Genitiv-Dativ | subîmpărțirii | subîmpărțirilor |
| Vocativ | subîmpărțire | subîmpărțirilor |
- acțiunea de a subîmpărți și rezultatul ei; (concr.) parte care intră în componența unei părți mai mari care a fost împărțită; subdiviziune; grupă; subunitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online